În fiecare an, pe 8 decembrie, sărbătorim Ziua Constituției, iar în acest an se împlinesc 31 de ani de la adoptarea și intrarea sa în vigoare.
Constituția României este legea fundamentală a statului român care reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor și autoritățile publice fundamentale.
Prima încercare de schimbare este determinată de scrisoarea anonimă din timpul domniei lui Alexandru Moruzi (1804). Ea a fost adusă în dezbaterile Divanului care se întrunește în completul de 36 de fețe. Scrisoarea atribuită boierimii mici din Moldova era îndreptată împotriva marilor boieri. Scrisoarea nu s-a mai păstrat, dar din cuprinsul anaforei Divanului din 25 martie 1804 rezultă influența Revoluției Franceze asupra conținutului scrisorii. Se cerea ca slujbele cele înalte ale țării să nu fie păstrate ca un monopol numai pentru protipendadă (marii boieri), ci și boierii de clasa a II-a să poată ajunge la ele, după merit și vrednicie.
O influență foarte puternică a Revoluției Franceze a avut-o proiectul de constituție de la 13 septembrie 1822. Acest document a fost descoperit de către E. Hurmuzaki în arhiva Consulatului rus de la Iași. A fost opera novatorilor (liberalii de mai târziu) și ciocoilor (numiți la vremea respectivă cărvunari) inspirați direct de marele vornic Iordache Drăghici și redactat probabil de către comisul Ionică Tăutu. Ei au fost autorizați de Mihail Sturdza să se adune și să voteze asupra unei constituții.
În timpul ocupației rusești (1828-1834), a fost elaborat un cod de legi care viza organizarea statală a Principatelor – Regulamentul Organic.
Revoluția de la 1848 a început prin citirea Proclamației de la Islaz citită pe 9/21 iunie 1848, fiind considerată prima Constituție modernă a României. Convențiunea pentru organizarea definitivă a Principatelor Dunărene ale Moldaviei și Valahiei din 7/19 august 1858 era considerată de Alexandru Ioan Cuza ca fiind legea fundamentală a României.
Pe 1 iulie 1866 a fost adoptată prima Constituție propriu-zisă a României. După Marea Unire din anul 1918, o nouă Constituție a fost aprobată la 29 martie 1923, fiind promulgată de regele Ferdinand I.
Constituția din 1923 a fost unul dintre cele mai importante documente din istoria interbelică a României. “Constituţia Unificării”, cum pe drept a fost numită, avea 138 de articole grupate în 8 titluri (se păstrau 76 de articole din vechea Constituţie).
Bazată pe principiul democratic al separării puterilor în stat, pe votul universal (cu unele limite), acordând o largă paletă de drepturi şi libertăţi democratice, Constituţia de la 1923, pe lângă faptul că a creat cadrul legal al statului român unitar, era şi una din cele mai democratice din Europa, cu atât mai mult cu cât în unele state se instauraseră regimuri totalitare
Constituția din 1923 a contribuit la consolidarea Marii Uniri și a creat cadrul democratic al vieții politice din România până în anul 1938, cand, după instaurarea dictaturii regale de către regele Carol al II-lea, a fost promulgată o nouă Constituție care să mențină dictatura. În perioada postbelică, Constituția a fost modificată în anii 1948, 1952 și 1965.
După evenimentele din decembrie 1989, prima Constituție democratică a fost adoptată de Parlament la 21 noiembrie 1991, și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991. La data de 31 octombrie 2003, Constituția este revizuită, în prezent fiind în vigoare aceasta variantă.
La ceas aniversar, prefectul județului Ilfov, doamna Simona NECULAE, îndeamnă toți locuitorii județului Ilfov la un sentiment de prețuire și respect față de Constituție – actul fundamental al Națiunii Române!
La mulți ani!