Anul acesta, pe 14 Decembrie se împlinesc 67 de ani de când România a fost primită în rândul statelor membre ale ONU. Misiunea permanentă a României la ONU a fost înfiinţată la 23.03.1956 (data înmânării scrisorilor de acreditare a secretarului general al organizaţiei).
Guvernul român a revenit cu cereri în anii 1948, 1952 şi 1954, declarându-şi, de fiecare dată, voinţa de a accepta şi a duce la îndeplinire obligaţiile decurgând din Carta ONU. Primul ambasador al României la Naţiunile Unite a fost profesorul Athanase Joja.
Cererea oficială de admitere a ţării noastre în forumul mondial a fost prezentată de către ministrul român al afacerilor străine, la 10.07.1947 (la câteva luni după crearea ONU), primului secretar general al organizaţiei, Trygve Lie. După admiterea în ONU, prima etapă a prezenţei României a fost una de tatonare a climatului politic şi de explorare a posibilităţilor existente pentru promovarea interesului naţional propriu.
Atitudinea pro-activă a României şi deschiderea spre relaţiile cu ţările occidentale, au avut rezultate pozitive, precum obţinerea funcţiei de Preşedinte al Adunării Generale pentru sesiunea 1967/68. A fost pentru prima dată când un reprezentat al grupului socialist accedea la această funcţie, chiar înaintea membrilor fondatori. De asemenea, deschiderea s-a materializat şi printr-o prezenţă numeroasă a românilor în Secretariatele instituţiilor ONU.
După 1989, profilul şi temele de interes pentru România la ONU s-au schimbat profund. ONU a devenit, în anii 1990, un furnizor major de asistenţă tehnică pentru România. Au fost vizate domenii cruciale pentru procesul de transformare din societate în domeniile economiei, copiilor aflaţi în situaţii dificile, protecţiei mediului, sprijinirii instituţiilor democratice, educaţiei ş.a.
Cele mai semnificative fonduri şi programe ale ONU şi-au deschis reprezentanţe şi au pus în aplicare programe pentru România: Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii, Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie, Organizaţia Internaţională a Muncii, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Comisariatul Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.
Profilul contribuţiilor româneşti la activităţile ONU s-a schimbat la rândul său. România a participat pentru prima dată în istoria sa, în 1991, cu trupe la operaţiunile ONU de menţinere a păcii, cu un vârf de contribuţie, vizibilitate şi influenţă în 1996, când România se situa pe locul 10 în ierarhia marilor contributori. De altfel, această poziţie a fost un argument important în dosarul de candidat al României la NATO.